Kuglay & Trandafir – societate civilă de avocați
Adresă birou
Contact

Adresă: Str. Ing. Gh. Duca nr. 6, ap.5, Sector 1, 011071,  Bucureşti

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat, la cererea noastră, instanța de control constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 152 C.pr.pen., întrucât acestea nu reglementează o cale de atac, ulterior soluției de clasare, în cazul obținerii datelor de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului. În susținerea excepției, am adus în discuție standardul constituțional în materia ingerințelor în dreptul la viață privată, evidențiat în mod special de Deciziile nr. 244/2017 și 421/2020, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat, la cererea noastră, instanța de control constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (9) şi art. 159 din Codul de procedură penală. La fel ca în cazul percheziției informatice, excepția are în vedere situația persoanei supuse acestui procedeu probator care, în timpul urmăririi penale ori ulterior clasării, nu are posibilitatea de a supune controlului de legalitate nici încheierea prin care percheziția a fost autorizată, și nici modul în care aceasta s-a desfășurat. În susținerea excepției, am adus în discuție standardul constituțional în materia ingerințelor în dreptul la viață privată, evidențiat în mod special de Decizia nr. 244/2017, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 C.pr.pen. În esență, excepția a avut în vedere faptul că dispozițiile legale criticate nu permit, ulterior clasării, persoanei care a fost supusă percheziției informatice și care nu a avut o calitate în cauză, să supună controlului de legalitate a posteriori încheierea prin care s-a încuviințat efectuarea percheziției informatice și modul de efectuare a acesteia. În susținerea excepției, a fost adus în discuție standardul constituțional în materia ingerințelor în dreptul la viață privată, evidențiat în mod special de Decizia nr. 244/2017, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

La data de 25 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională, la cererea noastră, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) C.pr.pen., întrucât dispozițiile legale criticate nu permit formularea recursului în casație în ipoteza în care în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal, deși cauza de încetare a fost analizată de instanța de apel.

La data de 31 august 2023, Tribunalul Buzău - Secția Penală a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 C.pr.pen. În esență. excepția a avut în vedere faptul că dispozițiile legale criticate nu permit persoanei care are calitatea de suspect să supună controlului de legalitate a posteriori încheierea prin care s-a încuviințat efectuarea percheziției informatice. În susținerea excepției, a fost adus în discuție standardul constituțional în materia ingerințelor în dreptul la viață privată, evidențiat în mod special de Decizia nr. 244/2017, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

La data de 18 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 435, 436 alin. (1) și 438 alin. (1) pct. 12 C.pr.pen., excepție invocată în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 44 din Constituţie, respectiv art. 6 și art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În esență, excepția a avut în vedere faptul că dispozițiile legale criticate nu permit contestarea altor sancțiuni de drept penal – în speță, confiscarea extinsă – prin intermediul recursului în casație și astfel nu permit îndreptarea erorilor de drept care au dus la dispunerea acestei măsuri de siguranță, limitând totodată accesul altor persoane interesate (proprietarii bunurilor confiscate extins) la această cale de atac, cu toate că, pentru a se putea