Kuglay & Trandafir – societate civilă de avocați
Adresă birou
Contact

Adresă: Str. Ing. Gh. Duca nr. 6, ap.5, Sector 1, 011071,  Bucureşti

Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a admis plângerea formulată de clientul nostru (o organizație neguvernamentală care activează în domeniul drepturilor omului), a desființat o soluție de clasare dispusă (pentru motivul că fapta nu ar exista) de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și a redeschis urmărirea penală într-o cauză în care s-au făcut cercetări cu privire la o faptă de viol comisă asupra unei persoane cu dizabilități, instituționalizată. Plângerea formulată pentru clientul nostru - organizația care și-a exercitat dreptul de a ataca clasarea în condițiile art. 4 lit. i) teza a II-a din Legea nr. 8/2016 - a avut în vedere, în principal, caracterul incomplet al urmăririi penale, lipsa unui probator concludent care să țină cont de  situația specială în care se află victima presupusei infracțiuni de viol – persoană cu dizabilități psihice, instituționalizată, vulnerabilă, deponentă material și emoțional de personalul centrului în care este internată și în a

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printr-o hotărâre pronunțată în soluționarea recursului în casație formulat pentru clientul nostru, că obligațiile profesionale care revin cadrului medical au semnificația situației premisă a infracțiunii de ucidere din culpă care fusese reținută în sarcina acestuia prin decizia pronunțată în apel. Potrivit aceleiași hotărâri, stabilirea de către instanța de recurs în casație a acestor obligații, prin raportare la situația de fapt reținută de instanța de apel, constituie o evaluare în drept a cauzei. Procedând la această analiză, instanța supremă a pronunțat achitarea pentru motivul că fapta nu este prevăzut de lege penală - art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C.pr.pen.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat, la cererea noastră, instanța de control constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 152 C.pr.pen., întrucât acestea nu reglementează o cale de atac, ulterior soluției de clasare, în cazul obținerii datelor de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului. În susținerea excepției, am adus în discuție standardul constituțional în materia ingerințelor în dreptul la viață privată, evidențiat în mod special de Deciziile nr. 244/2017 și 421/2020, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală a admis plângerea întemeiată pe prevederile art. 8 și 13 din Convenția europene a drepturilor omului cu privire la autorizarea obținerii datelor de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului. Plângerea a fost formulată pentru clientul nostru ulterior dispunerii unei soluții de clasare, constatând că legislația în vigoare nu reglementează o cale de atac în această situație, dispozițiile art. 1451 C.pr.pen. neacoperind și o astfel de metodă de cercetare.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală a admis plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 1451 C.pr.pen. privind măsurile de supraveghere tehnică dispuse cu privire la clientul nostru într-o cauză în care s-a dispus o soluție de clasare, constatând nelegalitatea acestora. Măsurile au vizat interceptarea comunicațiilor și a oricărui tip de comunicare la distanță, localizarea și urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere la distanță și supravegherea audio-video sau prin fotografiere. De asemenea, judecătorul a a admis plângerea privind autorizarea obținerii datelor privind tranzacțiile financiare, întemeiată pe prevederile art. 1461 alin. (8) rap. la art. 1451 C.pr.pen. Procedând astfel, a fost dispusă distrugerea datelor și a înregistrărilor rezultate ca urmare a pronunțării încheierilor prin care au fost autorizate respectivele măsuri. Reamintim că prevederile art. 1451 și 1461 alin. (8) au fost introduse în Codul de procedură penală prin Legea nr. 201/2023 (M.Of. nr. 618

Societatea noastră a obținut, în urma demersurilor efectuate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, radierea unor sechestre înființate în două dosare penale în anul 2008. Societatea ale cărei bunuri au fost supuse măsurilor asigurătorii se afla în procedura insolvenței, deschisă în temeiul Legii nr. 64/1995 și continuată potrivit Legii nr. 85/2006, acestea fiind vândute la licitație publică în anul 2015. Cu toate acestea, demersurile adjudecatarului în vederea radierii sechestrelor nu au condus la un rezultat pozitiv timp de aproape 9 ani. Preluând dosarul, printr-o corespondență eficientă cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și pe baza unui număr mare de documente din dosarul penal și de insolvență, cererile de radiere a măsurilor asigurătorii au fost admise.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat, la cererea noastră, instanța de control constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (9) şi art. 159 din Codul de procedură penală. La fel ca în cazul percheziției informatice, excepția are în vedere situația persoanei supuse acestui procedeu probator care, în timpul urmăririi penale ori ulterior clasării, nu are posibilitatea de a supune controlului de legalitate nici încheierea prin care percheziția a fost autorizată, și nici modul în care aceasta s-a desfășurat. În susținerea excepției, am adus în discuție standardul constituțional în materia ingerințelor în dreptul la viață privată, evidențiat în mod special de Decizia nr. 244/2017, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 C.pr.pen. În esență, excepția a avut în vedere faptul că dispozițiile legale criticate nu permit, ulterior clasării, persoanei care a fost supusă percheziției informatice și care nu a avut o calitate în cauză, să supună controlului de legalitate a posteriori încheierea prin care s-a încuviințat efectuarea percheziției informatice și modul de efectuare a acesteia. În susținerea excepției, a fost adus în discuție standardul constituțional în materia ingerințelor în dreptul la viață privată, evidențiat în mod special de Decizia nr. 244/2017, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Într-un proces penal început în anul 2013, dosarul aflându-se încă în fața primei instanțe, societatea noastră a formulat, pentru clientul pe care îl reprezentăm - instituție de credit care s-a constituit parte civilă în procesul penal- o contestație privind durata acestui proces penal.  Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului, întrucât remediul prevăzut de Codul de procedură penală nu se aplică, potrivit Legii de punere în aplicare a Codului, decât proceselor începute după data de 1 februarie 2014.  Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat admisibilă contestația astfel formulată, iar pe fond, aceasta a fost admisă, instanța supremă stabilind un termen de un an în care cauza trebuie finalizată de prima instanță. 

Într-o cauză aflată în faza camerei preliminare, prin încheiere, a fost dispusă notarea în cartea funciară a împrejurării că mai multe imobile care aparțineau unor persoane vătămate formează obiectul material al uneia dintre infracțiunile ce reprezentau obiect al judecății. Imobilele nu erau indisponibilizate în temeiul art. 249 C.pr.pen. Contestația noastră împotriva încheierii astfel pronunțate - formulată odată cu cea împotriva încheierii prevăzute de art. 346 C.pr.pen., conform dispozițiilor judecătorului de cameră preliminară - a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, măsura notării fiind astfel desființată.