Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală a admis plângerea întemeiată pe prevederile art. 8 și 13 din Convenția europene a drepturilor omului cu privire la autorizarea obținerii datelor de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului. Plângerea a fost formulată pentru clientul nostru ulterior dispunerii unei soluții de clasare, constatând că legislația în vigoare nu reglementează o cale de atac în această situație, dispozițiile art. 1451 C.pr.pen. neacoperind și o astfel de metodă de cercetare.

Într-un proces penal început în anul 2013, dosarul aflându-se încă în fața primei instanțe, societatea noastră a formulat, pentru clientul pe care îl reprezentăm - instituție de credit care s-a constituit parte civilă în procesul penal- o contestație privind durata acestui proces penal.  Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului, întrucât remediul prevăzut de Codul de procedură penală nu se aplică, potrivit Legii de punere în aplicare a Codului, decât proceselor începute după data de 1 februarie 2014.  Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat admisibilă contestația astfel formulată, iar pe fond, aceasta a fost admisă, instanța supremă stabilind un termen de un an în care cauza trebuie finalizată de prima instanță.