Aud sau citesc des, în ultima vreme, fie în instanță, fie în articole de doctrină, că măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal trebuie să fie ridicate pentru că 𝒅𝒖𝒓𝒂𝒕𝒂 𝒍𝒐𝒓 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒆𝒙𝒂𝒈𝒆𝒓𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒓𝒆. Am auzit această propoziție și când măsurile erau luate de câteva luni, dar și de 4-5-6 sau chiar 10-11 ani. Invariabil, se invocă jurisprudența CEDO în materie, în special cauza 𝐹𝑜𝑟𝑚𝑖𝑛𝑠𝑡𝑒𝑟 𝐸𝑛𝑡𝑒𝑟𝑝𝑟𝑖𝑠𝑒𝑠 𝑐. 𝑅𝑒𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑖𝑖 𝐶𝑒ℎ𝑒, uneori și 𝐵𝑒𝑛𝑒𝑡 𝑃𝑟𝑎ℎ𝑎 𝑐. 𝑅𝑒𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑖𝑖 𝐶𝑒ℎ𝑒, iar mai nou și 𝐶𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒 𝐿𝑒𝑎𝑠𝑖𝑛𝑔 𝑐. 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑒𝑖 sau 𝑊𝑒𝑙𝑙𝑎𝑛𝑒 𝐿𝑡𝑑. 𝑐. 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑒𝑖. Cât de mult este, de fapt, prea mult în această materie, conform CEDO? Înainte de toate, trebuie menționat că 𝐧𝐢𝐜𝐚̆𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐂𝐄𝐃𝐎 𝐧𝐮 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐝𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐞𝐫𝐢𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚̆ 𝐫𝐞𝐭̦𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̆𝐥𝐜𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐫𝐭. 𝟏 𝐝𝐢𝐧 𝐏𝐫𝐨𝐭𝐨𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟏 𝐥𝐚 𝐂𝐨𝐧𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐞 (𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢). Mai exact, în cauzele citate mai sus: - în cauza 𝐹𝑜𝑟𝑚𝑖𝑛𝑠𝑡𝑒𝑟 𝑐. 𝑅𝑒𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑖𝑖 𝐶𝑒ℎ𝑒, durata procedurii este 𝐜𝐨𝐫𝐨𝐛𝐨𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚

În Monitorul Oficial nr. 452 din 15 mai 2025 a fost publicată Legea nr. 70/2025 (în vigoare din 18 mai 2025), care modifică trei articole din materia măsurilor asigurătorii în procesul penal. Am citit câteva sinteze ale modificărilor, inclusiv în presă (din categoria „șoc și groază” și cu referiri la confiscare) și cam toate prezintă Legea ca pe ceva care schimbă fundamental filozofia măsurilor asigurătorii. În realitate, ce s-a schimbat cu adevărat este că toate măsurile asigurătorii (deci inclusiv cele dispuse de judecătorul de cameră preliminară ori de instanța de judecată) se iau 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞 – noul alin. (6³) al art. 249 C.pr.pen. Am scris în mai multe rânduri despre neconcordanța dintre luarea măsurilor asigurătorii fără citare în procedura civilă vs. procedura penală (unde se ajunsese la concluzia că este necesară citarea, întrucât aceasta este regula pentru procedurile ce se desfășoară în fața instanței), despre cum citarea (sau amânarea pronunțării timp de

La data de 4 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională, la cererea noastră, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) C.pr.pen. În susținerea cererii de sesizare am arătat că dispozițiile legale criticate nu permit formularea recursului în casație în ipoteza în care în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal, deși cauza de încetare (nepusă în discuția părților) a fost analizată de instanța de apel. Aceste aspecte încalcă mai multe prevederi din legea fundamentală.

Doamnele avocat Andra Trandafir și Mihaela Ghirca-Bogdan au susținut cu succes ridicarea unei măsuri asigurătorii în valoare de peste 40 milioane EUR menținute asupra conturilor clientei noastre timp de 9 ani, inclusiv după clasarea cauzei penale. Speța a pus mai multe probleme juridice, printre care: - lipsa unor reglementări clare în procedura civilă aplicabile ulterior clasării cauzei penale; - întinderea măsurii asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra pretențiilor civile ale unei părți atât din perspectiva constituirii de parte civilă în procesul penal, cât și a acțiunii distincte introduse în fața instanței civile; - legalitatea și proporționalitatea menținerii măsurii asigurătorii din perspectiva jurisprudenței CEDO. Această jurisprudență marchează o evoluție importantă in clarificarea limitelor si condițiilor menținerii măsurilor asiguratorii dispuse în procesul penal și continuate în civil, ulterior finalizării procesului penal.

În perioada 7-9 noiembrie 2024, doamna avocat Andra-Roxana Trandafir a participat, pentru a doua oară în decursul ultimilor doi ani, în calitate de expert juridic într-un arbitraj care a avut loc la Londra, în cadrul ICSID (International Centre for Settlement of Investment Disputes). Participarea la audieri a încununat munca depusă în redactarea opiniei juridice de-a lungul ultimelor luni.

La data de 4 iulie 2024, societatea noastră a obținut desființarea soluției de clasare și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, într-un dosar ce privește comiterea infracțiunii de înșelăciune în construcții. Este cea de-a doua soluție de clasare dispusă în cauză, desființată de instanța de judecată. În aceeași cauză a mai fost admisă și o contestație privind durata procesului penal.

Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a admis plângerea formulată de clientul nostru (o organizație neguvernamentală care activează în domeniul drepturilor omului), a desființat o soluție de clasare dispusă (pentru motivul că fapta nu ar exista) de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și a redeschis urmărirea penală într-o cauză în care s-au făcut cercetări cu privire la o faptă de viol comisă asupra unei persoane cu dizabilități, instituționalizată. Plângerea formulată pentru clientul nostru - organizația care și-a exercitat dreptul de a ataca clasarea în condițiile art. 4 lit. i) teza a II-a din Legea nr. 8/2016 - a avut în vedere, în principal, caracterul incomplet al urmăririi penale, lipsa unui probator concludent care să țină cont de  situația specială în care se află victima presupusei infracțiuni de viol – persoană cu dizabilități psihice, instituționalizată, vulnerabilă, deponentă material și emoțional de personalul centrului în care este internată și în a

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printr-o hotărâre pronunțată în soluționarea recursului în casație formulat pentru clientul nostru, că obligațiile profesionale care revin cadrului medical au semnificația situației premisă a infracțiunii de ucidere din culpă care fusese reținută în sarcina acestuia prin decizia pronunțată în apel. Potrivit aceleiași hotărâri, stabilirea de către instanța de recurs în casație a acestor obligații, prin raportare la situația de fapt reținută de instanța de apel, constituie o evaluare în drept a cauzei. Procedând la această analiză, instanța supremă a pronunțat achitarea pentru motivul că fapta nu este prevăzut de lege penală - art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C.pr.pen.